Exercițiile din Naori și de unde vin

La „Exerciții”, în bara de jos, exercițiile stau pe patru rafturi. Le deschizi doar când le cauți. Le-a gândit o psihoterapeută. Nu sunt terapie și nu o înlocuiesc.

Respiră. „Câteva respirații”: patru respirații, după un cerc care respiră. „Aici”: ce vezi, ce poți atinge, ce auzi, ce simți în corp, o ancorare în simțuri. „Un loc liniștit”: un loc al tău, în imaginație, din imageria ghidată și din hipnoza ericksoniană.

Lasă să treacă. „Valul”: numești un impuls și îl privești un minut, fără să-l urmezi, ca în „urge surfing”, din prevenția recăderilor bazată pe mindfulness. „Frunze pe râu”: pui gândurile pe frunze și le lași să plece, un exercițiu din terapia prin acceptare și angajament (ACT). Amândouă vin din mindfulness.

Privește altfel, trei exerciții de scris, pe foaia de azi. „Vreau să înțeleg ceva”: ce s-a întâmplat, ce ți-a trecut prin cap, ce ai simțit și unde, în corp. Pornește din fișa gândurilor din terapia cognitiv-comportamentală (CBT), iar harta corpului vine din terapia prin artă. „Privește-l cu ochi blânzi”: ce i-ai spune cuiva care ar trăi asta, din terapia centrată pe compasiune. „Un lucru bun, oricât de mic”: unul singur, din ziua ta, din psihologia pozitivă.

Ascultă. „Povești”, pentru seară, pentru drum sau pentru o pauză. „Ce se aude”: marea, ploaia, focul, râul, păsărele.

Ce scrii în exerciții rămâne pe foaia zilei, închis pe telefonul tău. Naori nu citește ce scrii.

Deschide foaia de azi